In ultimul deceniu, s-a inregistrat o crestere notabila a prevalentei abandonului scolar in populatia spaniola, trecand de la 14% in 2011 la 20% in 2015, pana in punctul in care aceasta tara atinge cea mai mare rata in comparatie cu restul tarii. membri ai Uniunii Europene (Eurostat, 2016).In ultimul deceniu, s-a inregistrat o crestere notabila a prevalentei abandonului scolar in populatia spaniola, trecand de la 14% in 2011 la 20% in 2015, pana in punctul in care aceasta tara atinge cea mai mare rata in comparatie cu restul tarii. membri ai Uniunii Europene.
Cele mai frecvent depistate dificultati se refera la modificari in citire si scris sau dislexie (cu o rata medie de 10%) sau legate de tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (cu o proportie care variaza intre 2 si 5% dintre elevi).
Exista insa si alte probleme care, fara a fi la fel de frecvente precum cele indicate, pot determina existenta unei tulburari de invatare suficient de semnificative pentru a duce in cele din urma la cazuri de esec scolar.
Esecul scolar si cauzele acestuia
Esecul scolar, inteles ca dificultatea de a asimila si interioriza continuturile academice stabilite de sistemul de invatamant in functie de varsta si dezvoltarea copilului, poate fi motivat de multiple cauze de diferite feluri. Prin urmare, nu se poate considera ca responsabilitatea ar trebui sa revina exclusiv elevului, ci mai degraba ca atat comunitatea educationala, cat si mediul familial au o influenta foarte relevanta.
Dintre factorii care pot precipita aparitia esecului scolar la elev, se disting:
- Aspecte legate de nivelul de maturizare psihico-fizica a elevului, precum abilitatile psihomotorii sau cognitive (atentie, memorie, perceptie etc).
- Tulburari specifice de dezvoltare, legate de existenta unor dificultati semnificative in abilitatile de baza precum cititul (dislexia), scrisul (disgrafia) sau rationamentul matematic (discalculia).
- Tulburarile de invatare, referindu-se, de exemplu, la prezenta mai multor entitati de tip clinic precum Tulburarea cu deficit de atentie si diferitele modalitati ale acesteia (cu prezenta hiperactivitatii, combinate, impulsivitatii etc.).
- Tulburari pedagogice, datorate unei diferente de ajustare intre obiectivele scolare stabilite elevului si adaptarea acestuia la acestea.
- Tulburari strict psihologice, cum ar fi prezenta fricilor, frici marcate, fobii, inhibitie emotionala si comportamentala si/sau timiditate excesiva.
- Alte probleme legate de aptitudinile de baza de memorie, atentie, aptitudini verbale sau numerice care afecteaza inevitabil performantele elevului sau alte probleme derivate din supraincarcarea activitatilor sau continutului de invatat.
Pe de alta parte, dupa cum s-a mentionat anterior, exista o serie de imprejurari care se refera la proasta functionare, in unele cazuri, a sistemului de invatamant , care agraveaza considerabil consecintele care decurg din existenta factorilor enumerati mai sus. Problemele metodologice, atitudinile didactice, stilurile de predare neindividualizate si invechite fac ca figura didactica sa nu fie suficient de pregatita pentru a servi acestor elevi cu caracteristicile indicate, care sunt deja mai complexe.
Alti factori care cresc esecul scolar
Mai jos sunt trei dintre problemele care de obicei trec neobservate , deoarece difera de dificultatile obisnuite legate de citit si scriere.
La fel ca si cele care sunt expuse mai jos pot fi cauza esecului scolar al elevului daca nu sunt depistate si intervenite corespunzator.
Probleme de rationament numeric
Acalculia se incadreaza in asa-numitele Tulburari specifice de invatare si este definita, asa cum a propus Salomon Eberhard Henschen (care a inventat termenul pentru prima data in 1919), printr-un tip de alterare de calcul care poate fi derivata dintr-o leziune cerebrala sau, de asemenea, datorata. la prezenta dificultatilor in cursul invatarii academice.
Potrivit acestui autor, acalculia nu coexista cu simptomele afazice sau cu disfunctia lingvistica in general. Mai tarziu, discipolul sau Berger a facut distinctia intre acalculia primara si secundara. In primul caz, se face referire la un tip de alterare a aptitudinii specifice de calcul si nu este legata de abaterile aptitudinilor altor procese cognitive de baza precum memoria sau atentia. Dimpotriva, acalculia secundara are o natura mai larga si mai generala si este legata de modificari ale acestor procese cognitive de baza.
Din abordarile initiale au aparut clasificarile lui Henri Hecaen , care a facut distinctia intre acalculia alexica (intelegerea caracterelor matematice) si agrafica (exprimarea scrisa a caracterelor aritmetice), spatiala (aranjarea si amplasarea numerelor, semnelor si a altor elemente matematice in spatiu) si aritmetica. (aplicarea corecta a operatiilor aritmetice).
Unele particularitati ale problemelor de calcul
McCloskey si Camarazza au descris o diferentiere intre natura modificarii in procesarea sau rationamentul numeric (intelegerea si producerea caracterelor numerice) fata de cele mai legate de procesul de calcul (proceduri pentru efectuarea operatiilor aritmetice).
In raport cu primul tip de dificultate, se poate distinge intre doua componente, care pot duce la doua tipuri de alterari: elementele implicate in producerea cifrelor arabe si cele care intervin in producerea numerelor verbale. Aceasta ultima componenta consta, la randul sau, din doua procedee: prelucrarea lexicala (fonologica, legata de sunetul verbal al caracterelor numerice, si grafologica, un ansamblu de semne si simboluri scrise) si prelucrarea sintactica (relatii intre elemente pentru a acorda un sens global de cuvantul).expresia numerica).
Referitor la modificarile din calcul, trebuie mentionat ca trebuie sa fie disponibila o functionare adecvata la nivelul prelucrarilor numerice anterioare, intrucat este necesara capacitatea de a intelege si produce corect elementele numerice care confirma o anumita operatie matematica, precum si ca relatiile dintre diferitele caractere aritmetice si functionarea lor.
Chiar si asa, avand o capacitate de procesare numerica adecvata, pot aparea dificultati fie in executarea unei ordine corecte in succesiunea pasilor de urmat pentru realizarea acestui tip de procedura, fie in memorarea combinatiilor aritmetice obisnuite (cum ar fi exemplele de tabele de inmultire).
Tulburare psihopedagogica din cauza lipsei de atentie
Tulburarea psihopedagogica apare atunci cand studentul nu este capabil sa-si asume obiectivele psihopedagogice propuse pentru acel an universitar specific. Acest fapt are ca rezultat o acumulare de invatare psihopedagogica neatinsa care se acumuleaza in cursurile ulterioare daca nu este depistata si actionata asupra ei la observarea primilor indicatori de confirmare.
Materiile care sunt cel mai frecvent afectate sunt cele elementare : limba si matematica. De obicei, originea acestui tip de complicatii deriva din:
- Aplicarea metodologiilor de predare neadaptate la caracteristicile particulare de invatare ale elevului, fie din cauza excesului (elevii cu dotari reduse), fie din cauza implicita (elevii dotati).
- Stiluri educationale parentale care nu subliniaza relevanta achizitiei invatarii.
- Caracteristici diferentiale ale elevului insusi fata de colegii sai (prezenta modificarii comportamentale, competenta redusa intr-un anumit domeniu etc.).
Talentul intelectual
In ceea ce priveste supradotatia intelectuala, exista mai multi factori de luat in considerare in prevenirea esecului scolar la elevii cu abilitati intelectuale foarte mari:
Constientizare a mediului
Este foarte importanta constientizarea si asimilarea de catre comunitatea educationala ca acest tip de grup are caracteristici particulare si, prin urmare, nevoi educationale speciale .
Schimbari institutionale pentru crearea de centre educationale incluzive
Odata depasit punctul anterior, trebuie facuta o adaptare a sistemului general de invatamant pentru a crea institutii de invatamant (scoli, institute, universitati etc.) care sa permita frecventarea acestui tip de elev. La fel de important este si faptul de a asigura acestor institutii resursele materiale, economice, personale si profesionale care sa permita institutiei insasi sa-si ofere serviciul educational in mod corespunzator.
Mitul varstei cronologice
O alta problema importanta este aceea ca ideea traditional acceptata ca un an universitar ar trebui sa corespunda unei anumite varste cronologice trebuie alungata. Pare a fi asimilat intr-o masura mai mare in cazul elevilor „repetatori”, dar nu atat la cei care trebuie sa fie mai „avansati”. Asa cum s-a transmis pe parcursul intregii programe, fiecare elev are particularitati si trebuie sa fie sistemul educational care sa se adapteze la caracteristicile elevului si nu invers. Astfel, luarea in considerare a implementarii adaptarilor curriculare pentru aceasta grupa trebuie aplicata fara reticenta si in mod generalizat.
Prin urmare, obiectivele care trebuie urmarite in respectivele adaptari curriculare trebuie sa vizeze:
- Incurajeaza gandirea divergenta si creativa la elevi, pentru a le permite sa-si dezvolte intregul potential;
- Promovarea rationamentului stiintific si a dezvoltarii logice.
- Oferiti acces gratuit la medii educationale mai complexe, in special in domenii academice mai specializate, cum ar fi muzica, stiinta sau arta.
- Incurajati si motivati dezvoltarea potentialului prin recompense si intariri pozitive precum concursuri, expozitii sau dezbateri in care elevul dotat obtine satisfactia muncii si efortului sau.
In concluzie
Dupa ceea ce este afirmat in text, pare relevant sa luam in considerare toti factorii care duc la rate atat de mari ale abandonului scolar.
Departe de a da vina exclusiv pe prezenta sau absenta vointei de a invata a elevului, exista multe alte aspecte legate de tipul de predare care se imparte, de metodologia pedagogica aplicata, de obiceiurile si valorile transmise de familie in raport cu invatarea care trebuie avut in vedere.luat in considerare si pentru realizarea unei imbunatatiri a obiectivului de reducere a procentului actual de esec scolar.